O lectie de viata
Uneori (bine, admit: dese ori) sunt o pampaloaica. Se intampla cand un lucru, o idee, un cuvant imi aminteste de copilarie si de tot ce a insemnat aceasta (locurile, oamenii, cantecele… sentimentele), sau cand vad cate un film care se “incurca” in corzile sensibile (tipic femeiesc…
OneNote (two, three…)
Chiar daca nu este vorba de lipsa de timp (ba din contra, as putea spune) mi-am neglijat total blogul in ultimele luni (adica de cand m-am mutat), cu mici (foarte mici) exceptii. Si, pentru ca cei 3 readeri pe care ii am (si unul dintre ei nu este mama ) nu simt lipsa acuta a [...]
Oferta de job
Am inceput, oficial, sa imi caut un job. Cum perioada este una dintre cele mai “potrivite” (sfarsitul anului, sarbatori, etc.), ma declar norocoasa pentru mana de ajutor nesperata (primita via hi5), intinsa de un bun samaritean (si intuitiv, as adauga): Pacat ca nu mai locuiesc in Galati si nici model (propriu-zis sau pentru cineva/ceva anume) [...]
Stop. Rewind. Stop. Forward.
Multe n-ar fi de spus. Nu regret nimic. Nu regret decizia mea de a merge mai departe. Dar nu o sa uit. Si o sa zambesc de fiecare data cand ma voi uita in urma. Multumesc pentru acesti ani in care ati fost.
Dragostea nu e oarba; poarta ochelari de soare.
Orice imi spune, e litera de lege. Inclusiv absurditatile. Iar daca minte, mi-e indiferent. Pentru ca ii sunt complice la minciuna. Viata privata se numeste astfel tocmai pentru ca este privata. Iar intrebarile se pun direct la sursa, dupa parerea mea. E dreptul fiecaruria sa aleaga sa nu raspunda. Si e dreptul fiecaruia sa nu [...]
Dati-mi inapoi copilaria…
Am crescut alaturi de doua surori si un frate, toti mai mari. Data fiind diferenta mare de varsta dintre mine si surorile mele, pot spune ca fratele meu a fost cel caruia i-am “amarat” zilele pe vremea aceea, ani buni in urma. Majoritatea cunoscutilor mei singuri la parinti, care au dezvoltat de mici forma pura [...]
