O lectie de viata
Uneori (bine, admit: dese ori) sunt o pampaloaica. Se intampla cand un lucru, o idee, un cuvant imi aminteste de copilarie si de tot ce a insemnat aceasta (locurile, oamenii, cantecele… sentimentele), sau cand vad cate un film care se “incurca” in corzile sensibile (tipic femeiesc…
:)
Dupa 25 de ani, am plecat din Galati pentru a-mi gasi fericirea. Dar abia azi am inteles ca sunt mult mai multe de lasat in urma. Si am inteles ca tot ce conteaza este clipa prezenta. De ea depinde viitorul. Iar viitorul nostru va fi asa cum ni-l dorim, pentru ca putem.
Stop. Rewind. Stop. Forward.
Multe n-ar fi de spus. Nu regret nimic. Nu regret decizia mea de a merge mai departe. Dar nu o sa uit. Si o sa zambesc de fiecare data cand ma voi uita in urma. Multumesc pentru acesti ani in care ati fost.
Nu sunt defecta.
Nu am fost o fiinta emotiva. Nu cu multa vreme in urma inca ma catalogam ca fiind "defecta", in comparatie cu cei din jurul meu. Si trairile lor. Am fost intotdeauna un bun ascultator. Iar asta, probabil, pentru ca in loc sa ma preocupe problemele celor pe care ii "ascultam", ma intrebam de ce eu [...]
Dati-mi inapoi copilaria…
Am crescut alaturi de doua surori si un frate, toti mai mari. Data fiind diferenta mare de varsta dintre mine si surorile mele, pot spune ca fratele meu a fost cel caruia i-am “amarat” zilele pe vremea aceea, ani buni in urma. Majoritatea cunoscutilor mei singuri la parinti, care au dezvoltat de mici forma pura [...]
O lectie de viata
Uneori (bine, admit: dese ori) sunt o pampaloaica. Se intampla cand un lucru, o idee, un...
