Newsflash!

A trecut si Pastele. Sau trece. Maine ma duc la munca, asa ca nu’s departe de adevar .

Zilele ca cea de ieri as vrea sa aiba cel putin 36 de ore. Cel mult 48. Nu mai mult, pt ca nu as mai sti sa le apreciez. Nu mai trecusem de mult cu bacul peste Dunare, peisajul s-a schimbat oarecum, de la trist la dezolant, dar compania a fost relaxanta. Si poate saptamanile care vor urma o sa mergem spre muntii Dobrogei. Recunosc, cu oarecare jena, ca nu am fost inca prin zona respectiva si, deocamdata, nu ma simt pregatita pt efortul pe care il presupune drumul.
Ca tot imi spunea un prieten ca am nevoie de un hobby pe care sa imi cheltui banii, m-am apucat de tenis si mi-am luat bicicleta. Deocamdata nu am cu ce sa ma laud, joc mai mult cu gardurile si ii enervez la culme pe ceilalti, si nici antrenata pt drumuri foarte lungi nu’s. Da’s perseverenta, si vara asta o s-o trec cu brio, promit!
M-am apucat si de pozat, normal ca n-am talent de fotograf (totusi, Andrei, as putea sa iti arat 2-3 poze de care’s mandra, ca o incepatoare, fara nici un viitor in directia asta, ce sunt ), dar pastrez toate pozele ‘creatie‘ proprie, sa nu ma simt vinovata pt declansarile irosite de-aiurea.

Cum spuneam, maine din nou la munca. Deja nu mai stiu ce imi rezerva viitorul in directia asta. Noul job imi cere sa port ochelari si lamaia in geam. Dar se pare, totusi, ca blestemul meu va ramane contabilitatea. Printre alte lucruri, destul de interesante, care ma fac sa imi port crucea fara prea multe comentarii. Iar concluzia? Niciodata nu vei putea inlatura toate urmele din trecut cand este vorba de viitor..
Pana una alta, Hristos a inviat! Sper ca cele cateva zile libere sa va fi ajuns pt odihna , mie nu, dar nici nu pot spune ca am stat. Cel putin mi-au ajuns sa reflectez, si parca acum am putin mai mult curaj sa iau taurul de coarne.

Pe cai, dragii mei, si o primavara cu soare!