Zambete

Am observat ca in ultima vreme lumea se uita zambind la mine pe strada. Initial nu mi-am dat seama ca zambetele imi erau adresate mie, apoi am incercat sa ignor ("mi se pare, am luat-o razna"), dar de fiecare data cand ieseam din casa le cercetam fetele celor din jur sa ma conving ca nu a fost doar un vis banal.

In dimineata asta (ce dimineata frumoasa!), in drum spre serviciu, am intalnit o fetita cu ochii tristi. Mergea incet si isi lasa mana sa alunece usor pe gardul parcului in dreptul caruia ne aflam. M-am oprit o clipa langa ea si i-am zambit. S-a uitat mirata la mine, a zambit timid si a rostit imbujorata: "Buna dimineata…" – "Buna dimineata, papusa!" – apoi a fugit zglobie spre cartierul pe care il lasasem in urma.

Cateva minute mai tarziu, intrand pe usa biroului, o aud pe una dintre colegele mele mai in varsta: "Mai, mai, mai! Tare zambitoare mai este Ana zilele astea! O fi indragostita?.."

Da, sunt! De viata, de zambetele oamenilor.