Sa uiti e atat de simplu

 

Iti amintesti zborul fluturilor? Iti amintesti aripile teilor pe deasupra capetelor noastre? Mai tii minte mersul planetelor pe cer si cantecul ploii in inserare?
Tii minte, era o vreme cand ne ascundeam prin curtile napadite de ierburi, printre leii de piatra, cand veneam sa privim umbra vapoarelor pe apa si ne cataram pe scari albastre pana la luna.
Era o vreme cand ascultam impreuna fosnetul frunzelor, tipatul departarii, cand fugeam din calea noptii pe aleile ude.
Acum nimic nu se mai aude, nimic nu mai strabate pana la noi.
Uitarea ne-a luat pe amandoi si ne-a dus pe planeta ei departata, cu porti de fier si fantani secate, unde parfumul irisilor se zbate printre pietre de jad. Acolo unde realitatea este un altfel de vis…

Tags:clisee, uitare