Othe side of the world…

"…Can you help me? Can you let me go? And can you still love me when you can’t see me anymore?"
O alta zi si-a pus pecetea ireversibil pe foile vietii… Incerc sa privesc inainte, stiu ca nu pot schimba trecutul. Si atunci de ce sunt plina de regrete? De ce ma intreb cum ar fi fost daca as fi ales alt drum? De ce ma invinovatesc pentru greselile facute si nu imi pot aminti macar un singur lucru pe care sa-l fi facut asa cum trebuie? De ce? De ce atatea regrete?…
Luna s-a ascuns. Simt in suflet intunericul pe care nici o stea nu-l face mai acceptabil. Pustiu.
…Si o voce care nu ma lasa sa adorm. "Vino! Te astept." Cine? Unde? De ce?
Incerc sa tin ochii inchisi, dar vocea devine mai insistenta. Tangibila. E in mine. Nu o mai aud, dar o simt: "Vino!…". Incerc sa ma ridic, dar nu pot. Nu-mi simt corpul. Nu-mi pot misca picioarele. De ce nu pot sa adorm? De ce maine pare atat de departe? De ce mi-e teama?
"Can you help me? Can you let me go?…"
"Vino! Te astept…"
Inchid din nou ochii. Ma ard. Mi-i simt din ce in ce mai grei. Si incep sa simt cum ma scufund, din ce in ce mai repede, in intunericul ce ma inconjoara. Mi-e frica, nu mai vreau sa adorm. "Vino!" Nu, nu mai vreau! Nu…
Lumina a alungat vocea. E liniste, e dimineata. Mi-e greu sa ma ridic, ma simt sfarsita, sfasaiata. Doar ochii mi se umplu de lacrimi. E o noua zi. Alta fara tine…
"You’re the other side of the world to me…"