Dust in the wind

Everything is dust in the wind. Un motto ce imi acompania existenta in urma cu luni de mult traite. Si vantul purta pe aripile-i praful… Le roi este mort. Vive le roi! Urma o pierdere de sine, din care nu ramanea decat amintirea unor clipe, incetosata totusi… acelasi egoism si aceeasi nepasare… aceeasi graba de a trece mai repede peste zile, de a grabi timpul. Lumina refuzata, de cine? Doar de noi. De ce?! Aici isi spune cuvantul zeul care ne-a dat povara vietii considerata anosta in anumite perioade, cand cutia Pandorei nu a fost destul de incapatoare si pentru Speranta si Bucurie. Sanse exista, multe sunt iluzorii, altele se vor eclatante… te orbesc cu intensitatea cu care apar… si totusi, pe care le alegem? Sau exista si altfel de sanse? Pentru noi, pentru ceilalti sau… pentru amandoi?!

Dincolo de viata!… La Iubire m-am gandit… firea-mi romantica sa fie de vina sau iluzia inocentei? Romantismul… floarea incoltita in inimile noastre, dar prea putin ingrijita… fie aruncata intr-o vaza numita suflet si privata de esenta vietii… apa iubirii…